Cum a rezolvat Ponta votul Diasporei

Toate aceste întrebări mi le-am pus la scurt timp după ce al doilea om în stat – așa cum este clasat ierarhic președintele Senatului – a debitat, fără să clipească, în cadrul seminarului „Organizarea alegerilor în străinătate, experiența franceză”, desfășurat sub patronajul ambasadorului Franței la București, că diaspora „este capabilă să-și vândă votul pe un mic și o bere” (potrivit stiripesurse.ro).

Tăriceanu pare să nu resimtă vreo apăsare morală concomitent cu emiterea acestor aberații, ci, mai degrabă, să dovedească o totală și abulică desprindere de realitate.

Această remarcă, produsă în încercarea de a temporiza adoptarea unei legi cu privire la votul electronic și prin corespondență, este demnă de luat în seamă, dacă nu atât din punct de vedere politic, măcar din punct de vedere senzorial și al interpretării realității obiective de către decidenții în stare de funcționare ai societăților europene, moderne.

Al doilea om în statul român, președintele interimar al țării – în caz de vreun „necaz” prezidențial în exercițiu -, susține că atât votul prin corespondență cât și cel electronic prezintă risc major de fraudă. „În cazul votului electronic pot apărea anumite deficiențe tehnice”, iar votul prin corespondeță, pentru cei cu o conștiință civică politică redusă, poate deveni un mod simplu „de a obține o sumă de bani”, eventual „un mic și o bere la o fiesta în străinătate”.

Aceasta este viziunea unui om despre care ai fi zis, după cum se opintește să se facă remarcat în diverse împrejurări mondene, apariții de lux și refuz manifest al „prejudecăților sociale”, că este o minte sprințară, modernă și tolerantă, deschisă către nou.

Când colo, personajul nostru se dovedește a fi un tip fricos, obtuz și manipulat politic, cramponat în șabloanele „de lume bună” ale împerecherii micului cu berea, ca preț tradițional al efuziunilor de simpatie ale „vulgului” – vorba lui Mădălin Voicu – către reprezentanții social-democrației și anexelor acestora.

Mai mult, Tăriceanu pare să-și fi pierdut, deplin, simțul ridicolului, câtă vreme consideră, absurd, că zecile de mii de români, aliniați la cozile formate în fața secțiilor de votare din marile orașe ale Europei, în toamna-iarna anului trecut, ar fi ajuns acolo, eventual, în căutarea plății tradițional-vangheliene a voturilor de pe malul Dâmboviței.

Aflăm, deci, prin „glasul” portavocei pseudo-liberale a puterii pesediste, că nu e nicio șansă ca majoritatea parlamentară de la București să rezolve problema votului în dispora pentru alegerile din 2016.

La rândul lor, reprezentanții Diasporei se declară, după mai scurte sau mai lungi perioade de acalmie, indignați de poziția puterii de la București, recent de declarațiile președintelui Senatului.

„Românii din diaspora sunt indignați de declarația Președintelui Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, conform cărora ei ar fi în stare să-și vândă votul pentru un mic și o bere.

Declarația domnului Tăriceanu arată o necunoaștere a realității românilor din diaspora. Reamintim domniei sale că pentru a vota, majoritatea românilor din afara granițelor, trebuie să parcurgă distanțe care ajung și la mii de kilometri.
Încă o dată se vede clar că o parte din clasa politică nu a înțeles nimic din votul românilor din 16 noiembrie 2014″ sună un comunicat al FADERE.

Simpla indignare nu ajută însă la nimic. Alegerile se apropie, iar Ponta și ai săi, dincolo de vorbe, n-au de gând să producă nimic – declarația lui Tăriceanu o dovedește cât se poate de limpede.

Șansa Diasporei de a putea vota civilizat și cu demnitate este ca ea să devină tot mai prezentă, mai organizată și mai insistentă în realitatea imediată.

Și nu, nu este adevărat că o parte a clasei politice nu a învățat nimic din votul românilor de anul trecut. Eu cred că Ponta și PSD au învățat destule, spre a nu se lăsa învinși a doua oară.

Nu e cazul să vă amăgiți!